Comuna noastra, asezata la aproximativ 3 km de Soseaua Nationala ce vine de la Alexandria si merge spre Turnu Magurele, este o comuna mare si frumoasa formata din satele Dracea, Zlata si Florica .
SATUL DRACEA
Din legendele pastrate din batrani, aceasta asezare are un trecut indepartat, primii veniti aici traind in bordeie acoperite cu pamant.
Prima sa atestare documentara o gasim la data de 23 iulie 1512/1513, intr-un hrisov dat de voievodul Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, prin care intareste manastirii Cutlumuz mai multe sate de pe valea Oltului, printre care: Sura, Saca, Cioara si Suhaia si toate baltile de la drumul Şvitşovului pana la Sichir.
Localitatea Sichir este amintita apoi in mai 1531 cand Vlad Inecatul, voievodul Tarii Romanesti, intareste din nou aceste sate manastiresti din actul din 1512/1513. Alaturi de satul Sichira a luat fiinta satul Dracea.
In anul 1740 in lista satelor din timpul lui Constantin Mavrocordat gasim si satul Dracea. Nu apare pe harta stolnicului Cantacuzino, ci abia pe harta rusa din 1865 apar doua sate: Sichira (Paragina) cu 34 de gospodarii si Dracea cu 126 de gospodarii.
In anul 1835 Paragina avea 42 de familii, iar Dracea 153 de familii.
In anul 1865 Comuna Dracea avea 169 de familii si doua sate: Dracea si Paragina. Satele erau despartite de paraul Calmatui: Sichira pe malul stang al Calmatuiului, iar Dracea, pe malul drept.
Satul s-a inglobat treptat si nu i se mai pomeneste numele vechi: Sichir. Atestarea sa ultima cu aceasta denumire este lucrarea lui Ion Staicu “Asezarile judetului Teleorman.” Insa si astazi un cartier din satul Dracea se mai numeste Paragina (Sichira).
Numele comunei Dracea vine de la armasul Drăcea Golescu care a luptat pe vremea lui Mihai Viteazul in aceste parti, batand pe turci pe valea Calmatuiului, fapt ce se gaseste consemnat in cartea “Povestea Neamului” scrisa de Florian Cristescu, fost institutor la Turnu Magurele. In sat circula legenda ca acestui armas i-a dat Mihai Viteazul voie sa-si aleaga o proprietate pe valea Calmatuiului. Acesta si-a ales locurile acestea deoarece le-a socotit cele mai frumoase si mai bune pentru infiintarea unui conac si cu terenuri rodnice pentru cultura cerealelor.
In documentele cartografice il gasim pe harta rusa din 1835 unde apare cu 103 familii, mai mare decat Paragina. Pe harta din 1835 apare sub forma “Zlota”, probabil din cauza cartografilor rusi care au intocmit harta si au asociat denumirea cu zlot-aur. La origine poate sa fie si onomasticul Zlata.
Denumirea satului, spune legenda, ar proveni de la numele unei morarite care avea o moara pe raul Calmatui.
Alta legenda spune ca numele de Zlata provine de la numele unei ciobanite de pe vremea lui Mihai Viteazul, cu aproximatie prin anul 1599.
SATUL FLORICA
Este format in urma improprietaririi insurateilor din 1899 pe mosia Nenciulesti-Bogdana, proprietate a lui Alexandru Vramj, de origine austriac. Satul poarta numele uneia din fiicele inginerului Bălciurescu care a masurat si trasat satul.
In satul Dracea locuitorii erau crunt exploatati de proprietara mosiei Catinca Golescu. Aceasta ii supunea la batai sau facea ca multi sateni sa fie arestati. Le lua pamanturile ori le interzicea accesul la cismele.
In 1899 in sat existau 456 familii cu 2091 de locuitori.
Locuitorii satului posedau abia 0,5 ha/locuitor, iar mosierita 2000 ha pe care le arenda taranilor in conditii umilitoare. Pentru a-si putea castiga drepturile, in luna decembrie 1898 se infiinteaza in sat clubul socialist. Din comitet faceau parte Dare Dumitru, Stan Iancu si Anghel Gidea.
Valvataia anului 1907 s-a aprins si aici in ziua de 11 martie de catre taranii care nu-si imbunatatisera nivelul de viata. Ei se rascola contra mosierilor ce detineau 2200 ha de pamant. La Dracea mosia detinuta de Gheorghe Golescu masura 1850ha, iar la Zlata cea detinuta de Estera golescu 350 ha.
pagubele produse conacelor au fost evaluate la 331000 lei. Taranii rasculati, lipsiti de organizare, s-au imprastiat pe la casele lor. Dupa ce a fost infranta rascola taranilor, multi au fost arestati si dusi in orasul Tr. Magurele intr-un lagar, unde au fost batuti mai multe saptamani in sir.
Aceste evenimente sunt consemnate pe o placa comemorativa asezata pe zidul Primariei din comuna Dracea cu ocazia implinirii a 60 de ani de la Rascoala din 1907. Placa comemorativa din initiativa Comitetului de Arta si Cultura al raionului Turnu Magurele, a fost asezata aici in 1967, deoarece pe aici au trecut taranii in drumul lor spre conacul boieresc. Este consemnat cu litere de aur: “In amintirea taranilor din comuna Dracea care in anul 1907 s-au rasculat impotriva exploatarii burghezo-mosieresti”..
Dupa rascoala din 1907, boierul Gheorghe Golescu a facut un zid inalt in partea dinspre comuna, care despartea curtea boierului de sat, zid ce exista si astazi.
In legatura cu lupta inaintasilor nostri impotriva cotropitorilor si asupritorilor, se cunosc putine date. Cei mai batrani locuitori isi amintesc de povestirile parintilor lor, ca au fost tarani din aceste sate, care au luat parte la lupta pentru independenta tarii din 1877. In aceste lupte si-au dat viata multi fii din satele de pe Calmatui. A luat parte din Dracea si Nita Dumitru, ce a fost ranit, iar dintre cei intorsi la caminele lor in viata, Iordache Ivan, Iordache Voicu, Nastrapoi Dicu Stancu (reintors nebun din cauza razboiului), Iordache Marin si Vlad Florea.
In satul dracea, la 14 iulie 1877, s-a stabilit Marele Cartier General al armatei ruse de unde apoi tarul Alexandru al II-lea a plecat la Turnu Magurele.
In Balcani, in 1913, si-au dat viata multi fii ai neamului nostru. Participant la razboaiele deceniului al II-lea al sec. XX a fost si Mocanu Fl. Constantin din satul Dracea. El a facut parte din regimentul 2 Graniceri din Braila. In toamna anului 1913 a fost mobilizat pentru satisfacerea stagiului militar si a fost trimis pe front in Bulgaria. Dupa trei luni i s-a dat o permisie de 7-8 zile pe care le-a petrecut acasa, dupa care a plecat la regiment la Braila. Participand la luptele pe frontul din Moldova in batalia de la Oituz a fost luat prizonier pe 16-17 noiembrie 1914 si dus in Ungaria de unde s-a intors in 1918 acasa, apoi a fost concentrat la Galati.
“Cand in ziua de 19 august 1916 au prins a suna goarnele care aminteau mobilizarea, povestesc batranii, toti cei care au fost chemati pe contigente la arme au plecat in cea mai mare graba, lasand grija si pustietatea in urma lor”. Femeile, batranii si copiii au infruntat toate suferintele pricinuite, atat de lipsa barbatilor in gospodariile lor sarace, si mai mult decat atat de cotropirea nemtilor care pusesera stapanire pe aceste locuri prin pacea de la Buftea. Cei care au trait acele vremuri isi amintesc cu groaza de multe nopti nedormite, cand trebuiau sa mai ascunda cate ceva alimente ori lucruri din casa de ochii nemtilor, care rechizitionau totul si trimiteu in tara lor. Foarte multi oameni din comuna au ajuns atunci muritori de foame. Au fost familii intregi care in urma razboiului si apoi a secetei din 1918, au murit secerati de tuberculoza si pelagra, boli ce au facut ravagii din cauza lipsei de hrana si a mizeriei.
Pana la sfarsitul razboiului, locuitori din comuna noastra au luptat pe diferite fronturi, iar pentru vitejia dovedita multi au obtinut distinctii, insa satele au dat si un insemnat tribut de sange..
In razboiul pentru reintregirea neamului, din 1916-1918, avem mandria sa numaram 169 luptatori, fii ai satelor comunei noastre care au cazut pe campul de lupta.
In cel de-al doilea razboi mondial, au cazut pe front, luptand contra fascismului, 183 de barbati din satele comunei noastre, atat in luptele pentru eliberarea patriei noastre, cat si in cele pentru eliberarea Ungariei, Cehiei, Austriei si Slovaciei. Au putut povesti din viata de pe front cetateni ca: Mocanu M. Marin, Serban Tudor, Florea St. Tote, Vaetus M. Marin, Simion Dumitru.
Memoria celor cazuti la datorie este cinstita prin inscrierea numelui fiecaruia pe monumentele ridicate in Dracea.
Dupa “Eliberare”, taranii din comuna noastra au intrat cu plugurile in mosiile lui Gheorghe si Estera Golescu. Au fost improprietariti in 1945 toti taranii cu pamant putin sau fara pamant, luptatorii pe frontul antifascist, vaduvele si orfanii de razboi.
In martie 1949 au fost expropriate cele 50 ha, precum si conacele boierilor. Pe aceste proprietati s-au construit Ferma I.A.S. Dracea-pe mosia Zuca Golescu si Sectia S.M.A. Dracea-pe mosia Estera Golescu. In martie 1949 s-au infiintat primele intovarasiri, iar ulterior Gospodariile agricole colective.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, ce a dus la inlaturarea regimului comunist, taranii si-au dobandit dreptul de proprietate asupra pamantului.
Dupa ce ani la rand satele Dracea, Zlata si Florica au facut parte din comuna Cringu, incepand cu 5 aprilie 2004, comuna Dracea a fost reiinfiintata prin vointa locuitorilor ei.